Bami Goreng - mâncare indoneziană

        Bami Goreng reprezintă un amestec îndrăzneț de carne (pui sau porc), legume și tăiței. Ca toate lucrurile bune, vine la pachet cu sosul de arahide și bucățelele de ceapă prăjită. Pe mine m-a ajutat faptul că aveam condimentele necesare și ceapa cumpărate în starea necesară preparării, dar nu chiar junk food! :-))

          Pentru minunăție am folosit:

- 400 grame piept de pui cubulețe

- 4 linguri ulei

- marinadă din ulei, curry, sare și puțină zeamă de lămâie

- 200 grame tăiței scurți

- semipreparat pentru sos de arahide (puteți înlocui cu un alt sos specific)

- 50 grame ceapă prăjită, cubulețe

- amestec indonezian de condimente

         Cubulețele din piept de pui au stat 15 minute în marinadă, iar de acolo s-au întors cu un gust minunat!

       Între timp, am fiert tăițeii 10 minute și i-am clătit cu apă rece. Odată storși, și-au făcut de cap, atunci când i-am amestecat cu puiul deja rumenit in tigaia Wok.

         Am amestecat puiul cu condimentele și cu tăițeii, alături de 100 ml apă și am lăsat să mai fiarbă circa 4 minute. Arăta într-un mare fel!!!

            Rezultatul final: uimitor de gustos. Se servește cu sos de arahide și se pun deasupra fiecărei porții niște bucățele de ceapă prăjită. Poftă bună!

           

Yummy food makes people smile!

- Larisa -

Ciorbă de perișoare - varianta light!

Fiindcă îmi era poftă de o ciorbă, am ales să pregătesc una de perișoare, însă fără a folosi borș de putină (din cauză că urăsc ciorbele acre!), fără smântână și fără leuștean. Și tot a ieșit bună! :-)

Ingredientele necesare pentru ciorba de perișoare în varianta făcută de mine sunt:

- 5 litri de apă

- 4 morcovi mari

- 3 cepe mici albe și 2 cepe mari roșii

- 3 legături mari de mărar proaspăt

- 800 grame de carne tocată (eu am folosit o combinație de carne de porc + carne de vită)

- 4-5 linguri de orez

- 2 felii de pâine.

Condimentele folosite: sare și piper, după gustul fiecăruia. Se poate folosi și delikat.

După cum observați, am pregătit perișoarele din carnea tocată amestecată cu orez și cu miezul muiat de pâine, împreună cu niște morcov și puțin mărar, rezultând două serii de biluțe aspectuoase, gata să fie aruncate în apa călduță și primitoare. Le-am pus la fiert, și am știut că-s gata atunci când s-au ridicat la suprafață (păreau a striga după ajutor! :P). Apa a fost mângâiată de sare și piper, că nu era bună altfel, iar după fierberea perișoarelor, am adăugat feliile de morcov și inelușele de ceapă.

Mărturisesc că nu am folosit toată ceapa pe care o pregătisem, că era cam multă, dar am apelat la ajutorul a 2 cepe mici și 1 mare, mi s-a părut arhisuficient. Dar depinde de fiecare, desigur, puțină ceapă în plus n-a stricat nimănui, mai ales că e plin sezon de răceli și alte cele. :-)

După ce s-au liniștit împreună (legumele și carnea), mi-a fost milă de mărarul care stătea de ceva vreme singurel într-un bol, așa încât după fierbere, l-am adăugat și pe el în mâncare, tăiat relativ mărunt. A dat un gust grozav amestecului de ciorbă.

Apropo de gust grozav, sunt adepta legumelor semi-fierte, deci închid focul puțin înainte de vreme (față de restul lumii), căci în felul ăsta se păstrează mai bine conținutul de vitamine din legume, iar legumele oricum se mai moaie și când stau în zeama caldă, la răcit. Ca atare, decât să fie moi de nu mai știi care e morcov și care e ceapă, mai bine vă gândiți să închideți mai repede decât ați dori de obicei. Mie îmi surâde de fiecare dată rezultatul! :-)

Nu vă mint, că n-am de ce: a ieșit o ciorbă foarte gustoasă și deloc încărcată! Poftă mare!

Yummy food makes people happy!

- Larisa -

Tartă cu mere, scorțișoară şi cremă de vanilie

Din jumătate din aluatul prezentat în postarea anterioară, în care am pregătit o pizza cu ton şi ananas, am ales să prepar o tartă simplă şi rapidă, cu mere şi o cremă light, de vanilie. Nu voi mai relua reţeta pentru aluat, fiind aceeaşi, însă vă voi spune de ce aveţi nevoie pentru prepararea cremei:
- cremă: 1 ou întreg, 1 gălbenuş, 50 grame făină, 80 grame zahăr, 250 ml lapte, coaja rasă de la 2 lămâi, 1 plic vanilie, 1 esenţă de vanilie; pe lângă acestea, veţj mai avea nevoie de 4 mere mari decojite şi tăiate felii.
După ce aveţi aluatul, aşezaţi-l frumos într-o tavă rotundă, fiindcă feliile vor arăta mai frumos astfel. Pregătiţi feliuţele de măr şi puneţi-le în tavă, una peste alta, cam aşa:

După ce aţi ajuns să puneţi toate feliile de măr, preparaţi amestecul pentru cremă: amestecaţi într-un castron oul şi gălbenuşul, apoi turnaţi zahărul şi mixaţi până se topeşte şi obţineţi o cremă gălbuie. Se adaugă ulterior făina, în ploaie, coaja de la lămâile rase şi vanilia plus esenţa de vanilie. Abia apoi turnaţi laptele, puţin câte puţin, până rezultă o cremă omogenă, de nuanţă crem deschis. Turnaţi această compoziţie peste merele deja aşezate în tavă şi mai adăugaţi (opţional) puţin zahăr deasupra.

După cum vedeţi, eu am păstrat puţin aluat şi am decupat nişte fâşii subţiri şi lungi, pentru modelul de deasupra. A ieşit destul de drăguţ, aşa că eu spun că merită să păstraţi şi voi o bucată. Evident, dacă vă surâde ideea unui model simpatic deasupra tartei. Faceţi o impresie mai bună! :-)

Lăsaţi la cuptor circa 50 de minute, la foc mediu. Se poate mânca şi caldă, dar şi rece! E yummy!
P.S: Nu se supără nimeni dacă puneţi nişte scorţişoară rasă deasupra! Eu am pus. Apropo de mere și scorțișoară, asta ați ales la sondajul de pe blog, asta ați primit! :-) Soon, rețetele ocupante ale celorlalte locuri de pe podium!

Yummy food makes people smile!

- Larisa -

Pizza cu ton şi ananas

       A sosit vremea pentru o pizza, aşa că am optat pentru ananas şi ton, alături de alte cele (găsite pe ici, pe colo). A ieşit ceva foarte bun şi aluatul a fost minunat, dovedindu-se a fi uşor de făcut şi foarte crocant. Numai bun pentru o pizza consistentă şi cu o personalitate bine conturată! :-)

       

       Vorba lungă, sărăcia omului, aşa era? Tocmai de asta, să vedem ingredientele necesare:

- pentru aluat: 800 grame făină, 250 ml apă caldă, 1 cub drojdie proaspătă, 2 ouă, 4 linguri de ulei, 1 linguriţă de sare, 1 linguriţă de zahăr; dizolvaţi bine drojdia în apa caldă, apoi adăugaţi restul ingredientelor, cu grijă la făină, pe care o turnaţi în ploaie, după principiul "cât încape", până aveţi în mâini un aluat flexibil, uşor de modelat şi de întins mai târziu; lăsaţi aluatul cca. 1 oră la crescut, pe mine m-a uimit, aproape că ieşea prin prosopul cu care acoperisem castronul în care-l frământasem; după creştere, îl modelaţi bine-bine, apoi îl întindeţi în funcţie de tava pe care o s-o folosiţi.

        Important de precizat: aluatul de mai sus, referindu-mă mai ales la cantităţi, mi-a ajuns pentru pizza şi pentru o tartă cu mere şi vanilie, pe care o prezint într-un post viitor, aşa că înjumătăţiţi totul dacă doriţi doar o tavă mare de pizza! :-)

- pentru topping: o conservă de fulgi de ton în suc propriu, o conservă de ananas-cuburi, caşcaval sau brânză sărată, şuncă de Praga (cam 200 grame) tăiată cubuleţe, porumb baby murat, 5-6 ciuperci mari proaspete, condimente după gustul fiecăruia - sper că nu am uitat nimic, dar aici oricum se poate varia după preferinţe, se ştie!

         Se unge o tavă şi se pune (sau nu) hârtia de copt, se unge aluatul cu sos de roşii (eu am folosit şi nişte sos curry foarte bun) şi se aşează ingredientele. Se lasă la cuptor cam 50-60 minute, deci aproximativ 1 oră, apoi încă puţin la răcit şi e bună de mâncat. Poftă mare! :-)

         

         Yummy food makes people happy!

         - Larisa - 

Pacheţele pentru cină

    Am ajuns la concluzia că iubesc morcovii. Îmi plac şi cruzi, dar cel mai mult copţi. Nu-i refuz nici fierţi, ceea ce cred că înseamnă că nu-i refuz deloc, practic. Pentru cină, am apelat la nişte pacheţele făcute din folie de aluminiu, pacheţele pe care le-am umplut cu fâşii de morcovi, felii de ceapă şi bucăţi medii din piept de pui. Când am aşezat toate astea înăuntru, deja le condimentasem. Morcovii au fost stropiţi cu puţin ulei de măsline şi cu sare şi piper, iar pieptul de pui cu nişte condimente dedicate acestui tip de carne şi cu puţin (foarte puţin) ulei de măsline. Un tratament aproape egal, aş spune! :-) 

     Lângă pacheţele (că am făcut două), am aşezat fâşii de morcov. Multe fâşii de morcov, că am consumat toţi morcovii pe care-i aveam în casă şi nu erau puţini. Peste ei am presărat nişte bucăţele de brânză feta, că îmi place gustul. Şi-aşa a fost cina. Ah, să nu uit: le-am lăsat la cuptor 40-50 minute, cât să se coacă bine. Şi legumele, dar şi pieptul de pui. Mi-a plăcut, serios! 

     

     Reluăm ingredientele: piept de pui, ceapă, morcovi (muuulţi), ulei de măsline, sare, piper, condimente pentru piept de pui (se poate pune şi curry, dacă suportaţi gustul). Şi vă trebuie, după cum spuneam, folie de aluminiu, să faceţi pachetele. Poftă bună! :-)

     Yummy food makes people happy!

     - Larisa -

Albă ca Zăpada - prăjitura copilăriei mele

        Nu știu dacă vă place la fel cum îmi place mie, însă Albă ca Zăpada nu e doar un personaj de poveste, ci și o prăjitură extrem de iubită de multă lume, iar aici mă includ fără rezerve. Mi se pare delicioasă, crema este extrem de fină, și totuși nu prea dulce, blatul moale și gustos. Sincer vorbind, dincolo de savarină (pentru care am o slăbiciune recunoscută!), Albă ca Zăpada e regina deserturilor mele. Și totuși....

         Nu am făcut până astăzi această prăjitură, ci doar am savurat-o, gătită fiind de alții (mai harnici). Mi-a plăcut, dar tare-mi place și ce a ieșit acum, fiindcă asta înseamnă că pot să mă bucur de ea când vreau, fiindcă nu e atât de dificil de preparat, iar rezultatul merită toate eforturile, zic eu. :-)

        Mai întâi, trebuie să vă ocupați de foi, eu am copt 3 foi, deși inițial vroiam 4, dar așa a fost să fie, mi s-a părut mai bine să am 3 foi mai grosuțe decât 4 foi milimetrice prin care să văd totul. Buuun.... Pentru foi, așadar, vă trebuie: 1 ou, 7 linguri de ulei, 7 linguri de zahăr, 7 linguri de lapte, 1 linguriță de amoniac pe care îl stingeți cu puțină zeamă de lămâie, și făină cât cuprinde. Ce înseamnă "cât cuprinde"? Păi turnați făina în ploaie, amestecând, și tot turnați, până ajunge să aibă consistența unui aluat care poate fi frământat, fiindcă scopul este să aveți un aluat moale în mână, ușor de manevrat, pe care să-l împărțiți în 3-4 bucăți (în funcție de numărul de foi spre care țintiți). Bucățile obținute le întindeți cu un sucitor, până  foile devin subțirele, ușor de așezat în tavă, dar totuși nu transparente, după cum spuneam mai sus, căci dacă sunt prea subțiri, există riscul major de a se rupe. :-)

         În vreme ce foile sunt puse la copt, în tava unsă în prealabil cu unt (asta durează circa 10-15 minute per foaie), preparați crema (care e deliciul suprem!), din următoarele: 1 litru de lapte, 15 linguri de zahăr, 10 linguri de făină, 250 grame de unt (un pic mai mult decât 1 pachet), coaja rasă a unei lămâi, zeama de la o jumătate de lămâie și esență de vanilie (sau esență de lămâie, dacă preferați).

         Se pune la fiert laptele cu zahărul, într-o oală destul de mare, cât să vă încapă toate ingredientele necesare cremei, se amestecă până se topește zahărul, apoi se adaugă făina în ploaie și se amestecă, lăsând crema să se îngroașe, în timp ce fierbe. Puneți apoi în acest amestec untul, coaja de lămâie, zeama de lămâie și esența (eu am pus 1 sticluță de esență de vanilie și puțină esență de lămâie). 

          Când sunt ambele gata (atât foile, cât și crema), așezați prima foaie în tava sau vasul în care veți lăsa prăjitura la răcit, puneți cremă deasupra, și tot așa, până terminați cu ultima foaie deasupra, foaie care va fi pudrată cu zahăr pudră sau nu. Din nou, depinde dacă o vreți mai aromată sau mai dulce, sau dacă vă ajunge crema. Eu zic că e opțională pudrarea, dar pentru aspect poate să merite efortul. :-) 

              

           Prăjitura se lasă la răcit câteva ore, în frigider, sau într-un loc rece (de pildă, poate aveți rafturi în balcon), acoperită fiind cu folie transparentă. După răcire, se taie pătrățele sau romburi, și se servește! Yummy, vă spun! 

           We love yummy food because yummy food loves us!

           - Larisa - 

          

Biscuiți din cocos

        Revista Good Food România i-a considerat cei mai simpli biscuiți din lume. Cu sau fără exagerări, eu nu știu dacă-s cei mai simpli, dar cu siguranță sunt extrem de buni și de aromați. Citind rețeta propusă de revistă, am spus că merită o jumătate de oră de atenție. Și am avut dreptate! :-)

        

        Pentru minunății vă trebuie: 100 grame fulgi de nucă de cocos, 2 albușuri, 60 grame de zahăr și 1 praf de sare. Preîncălziți cuptorul, lăsându-l la foc mediu, cât pregătiți compoziția. Vă ocupați întâi de albușuri, le bateți spumă, împreună cu praful de sare, apoi adăugați zahărul și nuca de cocos. După fiecare chestie adăugată, amestecați energic pentru încorporare. O să iasă o pastă de consistență potrivită, numai bună de modelat. Luați cu o linguriță sau cu o lingură (depinde ce mărime doriți să aibă biscuiții) din compoziție, câte puțin, cât să aveți o biluță pe care ulterior, când o așezați în tavă (prealabil pregătită cu hârtia de copt în ea!), să o turtiți puțin cu lingurița, cât să iasă biscuiții aproape rotunjori, sau oricum, să nu se destrame prin tavă. :-) Apropo, la final... ar trebui să aveți niște biscuiți ușor crocanți și albi deasupra.

         Și fiindcă încep să realizez de ce sunt cei mai simpli biscuiți din lume, vă zic cât trebuie să-i lăsați la copt: 10 minute per porție, iar mie în tavă mi-au încăput câte 10 biscuiți deodată. Cert e că doar 2 ture au mers, din compoziția de mai sus, așa că dacă doriți mai mulți, plusați și la ingrediente, firește. Poftă buuuună! 

         Yummy food makes people smile! 

         - Larisa -

Rulouri din piept de pui & cartofi rustici

             Astăzi a sosit rândul unei combinații (more or less) periculoase: piept de pui - carne, adică - cu cartofi. Comentariile suplimentare sunt inutile! :-) Cu toate astea, a meritat să păcătuiesc culinar, ținând cont de mirosul pe care încă îl simt în casă, de mâncare yummy, și de gustul rulourilor, unul extraordinar (fără să exagerez!).
             Aveți nevoie de puține, dar indispensabile: piept de pui tăiat fâșii, castraveți murați în oțet (mărime baby, să încapă lejer în rulouri), brânză sau cașcaval ușor sărate, 4 cartofi, ceapă verde. Din categoria condimentelor: pentru piept - sare, piper, rozmarin, curry, iar pentru cartofi - rozmarin, sare, boia iute. Se adaugă și ulei de măsline sau ulei de floarea soarelui, după cum vă poftește inima. Tot yummy va ieși!
             Cum se face: păi... destul de simplu. Se taie pieptul de pui în fâșii cât mai lungi și cât mai subțiri cu putință, se bat apoi ușurel, să nu devină prea subțiri, că se vor rupe. Fâșiile se stropesc cu ulei de măsline sau... de alt fel, se condimenteaza ușor, iar apoi se ung cu brânza sărată tartinabilă, ori - după caz - se așează o fâșie micuță de cașcaval pe unul dintre capetele fâșiei de pui, să meargă ușor la rulat. Tot pe fâșia de piept am așezat bucățele de ceapă verde proaspătă și câte 1 castravete murat în oțet, mărime baby, adică foarte mic, dar deloc sfios. :-) Se rulează fâșiile, pe rând, se obțin mici rulouri, care se prind cu 1-2 scobitori, în funcție de necesități, toată ideea fiind, evident, să nu se desfacă prin tavă, obraznice fiind.
              Cartofii se taie în cuburi rezonabil de mari, se așează ca un pat peste hârtia de copt din tava unsă în prealabil cu puțin, dar puțin unt. Peste cartofii condimentați cu cele amintite mai sus, se așează rulourile, nu foarte înghesuite, să aibă loc să respire, vorba aia. Se bagă la cuptor circa 60-70 de minute, dar se verifică constant. Cartofii probabil se vor lăsa mai mult așteptați decât pieptul cu accesoriile sale delicioase. Și se mănâncă. Se mănâncă bine. Cam ăsta e secretul succesului, pofta! :-)
               Aveți o poză before:

             Și - firește - una after:

         Poftă bună! :-) Yummy food makes people happy!
         - Larisa -

Premiul untos de la Lurpak a sosit!

          La o lună după câștigarea concursului, dar mai binevenite ca oricând, au sosit produsele care reprezintă premiul de la concursul Lurpak, organizat de Lurpak și Mazilique. Am încercat deja untul puțin sărat, tartinabil, cel din cutie, și pot să spun că e grozav. Gustul este minunat, iar consistența ideală. Cu siguranță voi cumpăra doar unt Lurpak de acum încolo, calitatea produselor fiind superioară celorlalte aflate pe piață, din același segment. Mulțumesc încă o dată organizatorilor și lui Mazilique, pentru premiul drăguț!

          Yummy food needs yummy butter! :-)

          - Larisa -

Ceaiul de seară

           Cine a spus că nu ne putem răsfăța cu un ceai, nu știa despre ce vorbește. Când e prea târziu să mănânci sau poate nu ai chef să o faci, fiindcă ești sătul, un ceai e numai bun, te încălzește, te îndulcește, te liniștește. Prea puține lucruri sunt capabile să facă atâtea, în atât de scurt timp, nu? :-) De aia mă răsfăț cu un ceai chiar acum, îl vedeți și voi în poză. Când treceți pe aici, aștept sugestii sau propuneri de rețete, apropo!
            Noapte liniștită vă doresc, dragilor! - Larisa -