vineri, 3 februarie 2012

Rulouri din piept de pui & cartofi rustici

             Astăzi a sosit rândul unei combinații (more or less) periculoase: piept de pui - carne, adică - cu cartofi. Comentariile suplimentare sunt inutile! :-) Cu toate astea, a meritat să păcătuiesc culinar, ținând cont de mirosul pe care încă îl simt în casă, de mâncare yummy, și de gustul rulourilor, unul extraordinar (fără să exagerez!).
             Aveți nevoie de puține, dar indispensabile: piept de pui tăiat fâșii, castraveți murați în oțet (mărime baby, să încapă lejer în rulouri), brânză sau cașcaval ușor sărate, 4 cartofi, ceapă verde. Din categoria condimentelor: pentru piept - sare, piper, rozmarin, curry, iar pentru cartofi - rozmarin, sare, boia iute. Se adaugă și ulei de măsline sau ulei de floarea soarelui, după cum vă poftește inima. Tot yummy va ieși!
             Cum se face: păi... destul de simplu. Se taie pieptul de pui în fâșii cât mai lungi și cât mai subțiri cu putință, se bat apoi ușurel, să nu devină prea subțiri, că se vor rupe. Fâșiile se stropesc cu ulei de măsline sau... de alt fel, se condimenteaza ușor, iar apoi se ung cu brânza sărată tartinabilă, ori - după caz - se așează o fâșie micuță de cașcaval pe unul dintre capetele fâșiei de pui, să meargă ușor la rulat. Tot pe fâșia de piept am așezat bucățele de ceapă verde proaspătă și câte 1 castravete murat în oțet, mărime baby, adică foarte mic, dar deloc sfios. :-) Se rulează fâșiile, pe rând, se obțin mici rulouri, care se prind cu 1-2 scobitori, în funcție de necesități, toată ideea fiind, evident, să nu se desfacă prin tavă, obraznice fiind.
              Cartofii se taie în cuburi rezonabil de mari, se așează ca un pat peste hârtia de copt din tava unsă în prealabil cu puțin, dar puțin unt. Peste cartofii condimentați cu cele amintite mai sus, se așează rulourile, nu foarte înghesuite, să aibă loc să respire, vorba aia. Se bagă la cuptor circa 60-70 de minute, dar se verifică constant. Cartofii probabil se vor lăsa mai mult așteptați decât pieptul cu accesoriile sale delicioase. Și se mănâncă. Se mănâncă bine. Cam ăsta e secretul succesului, pofta! :-)
               Aveți o poză before:
             Și - firește - una after:
         Poftă bună! :-) Yummy food makes people happy!
         - Larisa -

joi, 2 februarie 2012

Premiul untos de la Lurpak a sosit!

          La o lună după câștigarea concursului, dar mai binevenite ca oricând, au sosit produsele care reprezintă premiul de la concursul Lurpak, organizat de Lurpak și Mazilique. Am încercat deja untul puțin sărat, tartinabil, cel din cutie, și pot să spun că e grozav. Gustul este minunat, iar consistența ideală. Cu siguranță voi cumpăra doar unt Lurpak de acum încolo, calitatea produselor fiind superioară celorlalte aflate pe piață, din același segment. Mulțumesc încă o dată organizatorilor și lui Mazilique, pentru premiul drăguț!
          Yummy food needs yummy butter! :-)
          - Larisa -

miercuri, 1 februarie 2012

Ceaiul de seară


           Cine a spus că nu ne putem răsfăța cu un ceai, nu știa despre ce vorbește. Când e prea târziu să mănânci sau poate nu ai chef să o faci, fiindcă ești sătul, un ceai e numai bun, te încălzește, te îndulcește, te liniștește. Prea puține lucruri sunt capabile să facă atâtea, în atât de scurt timp, nu? :-) De aia mă răsfăț cu un ceai chiar acum, îl vedeți și voi în poză. Când treceți pe aici, aștept sugestii sau propuneri de rețete, apropo!
            Noapte liniștită vă doresc, dragilor! - Larisa -                                                
           

marți, 31 ianuarie 2012

Somon cu legume (la cuptor)


     Fiindcă e sesiune, și timpul nu-mi permite să gătesc lucruri noi, mai apelez la colecția de fotografii relativ recente și la memorie - pentru ca totuși să vă arăt niște idei drăguțe. De data asta, vorbim despre somon cu legume la cuptor, o delicatesă pe care o merită fiecare dintre noi. Îmi place mult carnea de somon, deși se pătrunde excelent și rapid, rămâne suculentă și nu riști, dacă ești un pic atent, să se ardă la exterior.
     Ingredientele necesare pentru bunătatea asta sunt: 2 bucăți medii de somon, 1 ardei gras roșu, o jumătate de lămâie, câteva bucăți de usturoi. Ca întotdeauna, ceea ce bucură papilele gustative (astfel încât exclami fericit la final: ce bun a fost!) sunt condimentele atent alese. Am optat, pe lângă puțin ulei de măsline extravirgin, pentru un pic de rozmarin (scoate în evidență gustul grozav al somonului!), sare și puțin piper. După ce am avut bucățile la dispoziție, le-am stropit cu niște suc de lămâie, am adăugat după gust condimentele, feliile de ardei deasupra, sferturile din lămâia stoarsă (nu foarte energic) și.... am băgat totul la cuptor, în tavă, pe hârtia de copt. După cam 25-30 minute la foc scăzut (mai ales în ultima parte a coacerii), a fost gata. Și ce bun, de-ați ști... O minune! :-) Poftă bună... și nu uitați, yummy food makes the world better!
                                                                         - Larisa -

luni, 30 ianuarie 2012

Salata de varză chinezească

        
          E deja târziu și m-am gândit la o salată bună, special pentru voi. Nu e tocmai light, dar cu siguranță are mai puține calorii decât o cină copioasă care ar conține carne, cartofi, sau mai rău - și carne, și cartofi, ori alte nebunii. Pentru salată vă trebuie: o jumătate de varză chinezească, de mărime medie, două roșii măricele, o mână de cubulețe de carne (eu am folosit un sortiment de salam), 3 felii de brânză sărată (eu ador brânza Akadia Double Cream, așa că de asta am folosit, o găsiți și voi în orice supermarket, costă cam 11 lei cutia cu destulă brânză & este extrem de fină și de gustoasă!). 
         Combinați toate cele de mai sus, evident - după ce ați tăiat în cubulețe totul, amestecați energic, și treceți la condimentat. Mixul care mi-a surâs în seara asta a fost următorul: sare, piper alb măcinat, oregano, mentă verde și.... peste toate, am adăugat niște ulei de măsline extravirgin. Deasupra acestei salate am stors puțină zeamă de lămâie, pentru un gust mai bun, dar puteți folosi și oțet de mere, numai că într-o cantitate mai mică, gustul fiind mai intens!
         Asta e tot, așa-i că e simplu și că pare bun? :-) Yummy food makes people smile!
                                                                      - Larisa -

   

Croissante de casă

        
       În ciuda tuturor aparențelor, până nu demult, singurele croissante pe care le cunoșteam erau cele din magazin, umplute cu ciocolată, cremă de vanilie, cremă de șampanie, și nu numai. Dar am spus că e mai frumos când le scoți chiar tu din cuptor, rumene și frumoase, astfel încât am decis să fac o porție de croissante de casă, inspirată fiind de un chef cu mai multă experiență, Laura Sava (o găsiți la http://savalaura.blogspot.com/).
        Pentru așa ceva, îți vor trebui următoarele: 25 grame drojdie, 1 linguriță rasă de sare, 4 linguri de miere, 300 ml lapte călduț, cam 600 grame de făină și puțin unt moale, circa 30 grame. Se începe cu ceea ce se numește maia, adică se amestecă într-un bol drojdia cu niște apă caldă (3 linguri, aproximativ), se pune un pic de făină deasupra lor și se lasă să crească circa 20 de minute (care, apropo, vor părea foarte lungi). În alt vas, amesteci restul ingredientelor și făina, apoi mixezi maiaua deja crescută cu acest al doilea preparat. Trebuie la final să pui și mierea, dar și laptele, iar despre miere am să-ți spun că poți să fii mai generoasă, dacă te aștepți la niște croissante mai dulci, dar nu uita că le și umpli, deci să nu urce glicemia prea sus. :-) Apropo de umplutură: cremă de ciocolată (eu am folosit Nuttella) sau dulceață de care vrei tu.
       Aluatul, odată frământat, nu trebuie să fie nici moale, să se lipească, dar nici prea greu de manevrat, asta simți tu la momentul potrivit, ar cam fi cazul să iasă rezonabil de flexibil, ca să zic așa, cât să fii mândră de el. :-)
Se lasă, după frământare, cam 1 oră, apoi se întinde cu un sucitor de lemn în foi relativ subțiri, dar nici să vezi prin ele, se taie în triunghiuri și se pune umplutură pe baza lor, apoi se rulează până se fac drăgălașe, precum cele din poză, numai că încă necoapte, desigur. Se unge tava cu puțin unt și se presoară puțină făină, să evităm orice nenorocire, apoi se așează hârtia de copt pe ea, iar cornulețele pe hârtie, în ordine, ca la școală. :-)
        Le puteți unge cu niște gălbenuș amestecat cu zahăr, prind un auriu frumos, dar nu e obligatoriu. Se lasă la cuptor cam 20-25 de minute, dar se verifică constant, că nu vrem croissante prea închise la culoare, nu? 
        Eu spun că mi-au plăcut, dar rămâne să le încercați și să-mi spuneți dacă au vreo șansă de reușită în viață. Adică dacă le mai faceți și a doua oară sau nu vreți să mai auziți de ele, și vă întoarceți la alea cu cremă de șampanie la șase-șapte lei punga. :-) Yummy food makes people happy!
                                                                                                                                                    - Larisa -



duminică, 29 ianuarie 2012

Morcovi, ceapă și alte chestii coapte


                Am citit în revista Good Food de nenumărate ori despre mâncarea sănătoasă, iar pe Internet, vizitând o grămadă de bloguri, am tot întâlnit legumele coapte. Ce-i drept, sunt o fană a cărnii, astfel încât nu mă seducea ideea de a avea în farfurie 2 roșii și 1 castravete, eventual toate 3 fiind crude, așa că (m-)am adaptat.
                     Am ales să gătesc morcovi și ceapă coapte, dar nu oricum.
                M-am hotărât să fac o singură porție, fiindcă am mâncat singură, dar nimic nu te oprește să plusezi ingredientele, în funcție de necesități, firește. Eu am folosit 3 morcovi, 1/2 de ceapă, 3 felii de salam săsesc, puțină brânză de capră simplă. După ce am feliat morcovii și am desprins foile de ceapă, am pus hârtia de copt în tava de mărime medie, în tot timpul ăsta lăsând cuptorul la preîncălzit. 
                Am stropit (cu un pulverizator special) cu ulei de măsline extravirgin legumele, apoi le-am alintat cu niște condimente, că altfel nu ne mai jucăm frumos. Condimentele (că așa a fost să fie, dar nu e musai să le pui pe toate, ori numai pe astea...) au fost următoarele: sare, piper alb măcinat, mentă verde, rozmarin. După ce am terminat și etapa asta, le-am băgat pe toate la cuptor timp de 25 minute, că mie-mi plac morcovii mai rumeniți, dar iarăși e o chestiune subiectivă. Verifici constant cuptorul și când te lasă inima, ori când nu mai poți îndura pofta (căci mirosul există și e unul plăcut!), le scoți în farfuria deja pregătită. Deasupra presori bucățele de brânză de capră (sau de care preferi, ori poate deloc!), ajută la gust într-un mare, mare fel!
                 Mie mi-a plăcut mult, mai încerc treaba asta cât de curând. Poate până atunci o mai testează și unul dintre voi! :-) Între timp, nu uitați, yummy food makes people happy!
                                                                                                                                                - Larisa -

Hello, yummy food!



                     Dacă ați ajuns să citiți rândurile astea, e cel mai de preț lucru, fiind un semn clar că ați găsit blogul. Se dorește a fi un loc prietenos, deschis sugestiilor (mai ales în materie culinară) și comentariilor. Mă voi ocupa exclusiv de domeniul culinar, pasiunea mea supremă. Vreau să vă arăt câte lucruri se pot face cu mâncarea și - mai ales - vreau să mă învățați și voi ceea ce nu știu. M-ar bucura să facem schimb de rețete și să primesc orice feedback din partea voastră, atunci când postez câte un fel de mâncare, sau alt articol! :-)
                     Acestea fiind spuse, după cum zice și titlul blogului, let's enjoy the ride and welcome the yummy food. Dacă iubești mâncarea, ești binevenit. Dacă nu o iubești, sper că vei ajunge să îți schimbi părerea. :-)
                     Hello, yummy food! e aici, ready to ride and ready to roll. 
                                                                                                                                          - Larisa -