miercuri, 8 februarie 2012

Pacheţele pentru cină

    Am ajuns la concluzia că iubesc morcovii. Îmi plac şi cruzi, dar cel mai mult copţi. Nu-i refuz nici fierţi, ceea ce cred că înseamnă că nu-i refuz deloc, practic. Pentru cină, am apelat la nişte pacheţele făcute din folie de aluminiu, pacheţele pe care le-am umplut cu fâşii de morcovi, felii de ceapă şi bucăţi medii din piept de pui. Când am aşezat toate astea înăuntru, deja le condimentasem. Morcovii au fost stropiţi cu puţin ulei de măsline şi cu sare şi piper, iar pieptul de pui cu nişte condimente dedicate acestui tip de carne şi cu puţin (foarte puţin) ulei de măsline. Un tratament aproape egal, aş spune! :-) 
     Lângă pacheţele (că am făcut două), am aşezat fâşii de morcov. Multe fâşii de morcov, că am consumat toţi morcovii pe care-i aveam în casă şi nu erau puţini. Peste ei am presărat nişte bucăţele de brânză feta, că îmi place gustul. Şi-aşa a fost cina. Ah, să nu uit: le-am lăsat la cuptor 40-50 minute, cât să se coacă bine. Şi legumele, dar şi pieptul de pui. Mi-a plăcut, serios! 
     
     Reluăm ingredientele: piept de pui, ceapă, morcovi (muuulţi), ulei de măsline, sare, piper, condimente pentru piept de pui (se poate pune şi curry, dacă suportaţi gustul). Şi vă trebuie, după cum spuneam, folie de aluminiu, să faceţi pachetele. Poftă bună! :-)
     Yummy food makes people happy!
     - Larisa -

duminică, 5 februarie 2012

Albă ca Zăpada - prăjitura copilăriei mele

        Nu știu dacă vă place la fel cum îmi place mie, însă Albă ca Zăpada nu e doar un personaj de poveste, ci și o prăjitură extrem de iubită de multă lume, iar aici mă includ fără rezerve. Mi se pare delicioasă, crema este extrem de fină, și totuși nu prea dulce, blatul moale și gustos. Sincer vorbind, dincolo de savarină (pentru care am o slăbiciune recunoscută!), Albă ca Zăpada e regina deserturilor mele. Și totuși....
         Nu am făcut până astăzi această prăjitură, ci doar am savurat-o, gătită fiind de alții (mai harnici). Mi-a plăcut, dar tare-mi place și ce a ieșit acum, fiindcă asta înseamnă că pot să mă bucur de ea când vreau, fiindcă nu e atât de dificil de preparat, iar rezultatul merită toate eforturile, zic eu. :-)
        Mai întâi, trebuie să vă ocupați de foi, eu am copt 3 foi, deși inițial vroiam 4, dar așa a fost să fie, mi s-a părut mai bine să am 3 foi mai grosuțe decât 4 foi milimetrice prin care să văd totul. Buuun.... Pentru foi, așadar, vă trebuie: 1 ou, 7 linguri de ulei, 7 linguri de zahăr, 7 linguri de lapte, 1 linguriță de amoniac pe care îl stingeți cu puțină zeamă de lămâie, și făină cât cuprinde. Ce înseamnă "cât cuprinde"? Păi turnați făina în ploaie, amestecând, și tot turnați, până ajunge să aibă consistența unui aluat care poate fi frământat, fiindcă scopul este să aveți un aluat moale în mână, ușor de manevrat, pe care să-l împărțiți în 3-4 bucăți (în funcție de numărul de foi spre care țintiți). Bucățile obținute le întindeți cu un sucitor, până  foile devin subțirele, ușor de așezat în tavă, dar totuși nu transparente, după cum spuneam mai sus, căci dacă sunt prea subțiri, există riscul major de a se rupe. :-)
         În vreme ce foile sunt puse la copt, în tava unsă în prealabil cu unt (asta durează circa 10-15 minute per foaie), preparați crema (care e deliciul suprem!), din următoarele: 1 litru de lapte, 15 linguri de zahăr, 10 linguri de făină, 250 grame de unt (un pic mai mult decât 1 pachet), coaja rasă a unei lămâi, zeama de la o jumătate de lămâie și esență de vanilie (sau esență de lămâie, dacă preferați).
         Se pune la fiert laptele cu zahărul, într-o oală destul de mare, cât să vă încapă toate ingredientele necesare cremei, se amestecă până se topește zahărul, apoi se adaugă făina în ploaie și se amestecă, lăsând crema să se îngroașe, în timp ce fierbe. Puneți apoi în acest amestec untul, coaja de lămâie, zeama de lămâie și esența (eu am pus 1 sticluță de esență de vanilie și puțină esență de lămâie). 
          Când sunt ambele gata (atât foile, cât și crema), așezați prima foaie în tava sau vasul în care veți lăsa prăjitura la răcit, puneți cremă deasupra, și tot așa, până terminați cu ultima foaie deasupra, foaie care va fi pudrată cu zahăr pudră sau nu. Din nou, depinde dacă o vreți mai aromată sau mai dulce, sau dacă vă ajunge crema. Eu zic că e opțională pudrarea, dar pentru aspect poate să merite efortul. :-) 
              
           Prăjitura se lasă la răcit câteva ore, în frigider, sau într-un loc rece (de pildă, poate aveți rafturi în balcon), acoperită fiind cu folie transparentă. După răcire, se taie pătrățele sau romburi, și se servește! Yummy, vă spun! 
           We love yummy food because yummy food loves us!
           - Larisa - 
          

Biscuiți din cocos

        Revista Good Food România i-a considerat cei mai simpli biscuiți din lume. Cu sau fără exagerări, eu nu știu dacă-s cei mai simpli, dar cu siguranță sunt extrem de buni și de aromați. Citind rețeta propusă de revistă, am spus că merită o jumătate de oră de atenție. Și am avut dreptate! :-)
        
        Pentru minunății vă trebuie: 100 grame fulgi de nucă de cocos, 2 albușuri, 60 grame de zahăr și 1 praf de sare. Preîncălziți cuptorul, lăsându-l la foc mediu, cât pregătiți compoziția. Vă ocupați întâi de albușuri, le bateți spumă, împreună cu praful de sare, apoi adăugați zahărul și nuca de cocos. După fiecare chestie adăugată, amestecați energic pentru încorporare. O să iasă o pastă de consistență potrivită, numai bună de modelat. Luați cu o linguriță sau cu o lingură (depinde ce mărime doriți să aibă biscuiții) din compoziție, câte puțin, cât să aveți o biluță pe care ulterior, când o așezați în tavă (prealabil pregătită cu hârtia de copt în ea!), să o turtiți puțin cu lingurița, cât să iasă biscuiții aproape rotunjori, sau oricum, să nu se destrame prin tavă. :-) Apropo, la final... ar trebui să aveți niște biscuiți ușor crocanți și albi deasupra.
         Și fiindcă încep să realizez de ce sunt cei mai simpli biscuiți din lume, vă zic cât trebuie să-i lăsați la copt: 10 minute per porție, iar mie în tavă mi-au încăput câte 10 biscuiți deodată. Cert e că doar 2 ture au mers, din compoziția de mai sus, așa că dacă doriți mai mulți, plusați și la ingrediente, firește. Poftă buuuună! 
         Yummy food makes people smile! 
         - Larisa -